păcurăriță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din păcurar + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /pə.ku.rə'ri.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
păcurăriță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ păcurăriță păcurărițe
Articulat păcurărița păcurărițele
Genitiv-Dativ păcurăriței păcurărițelor
Vocativ păcurăriță păcurărițelor
  1. (înv. și reg.) soția păcurarului; ciobăniță, păstorită.


Traduceri

Referințe