ciocănit

română

Etimologie

Din a ciocăni.

Pronunție

• AFI: /ʧo.kəˈnit/

Substantiv

Declinarea substantivului ciocănit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciocănit	ciocănituri
Articulat	ciocănitul	ciocăniturile
Genitiv-Dativ	ciocănitului	ciocăniturilor
Vocativ	ciocănitule	ciocăniturilor

1. faptul de a ciocăni; zgomot produs de lovituri repetate într-un corp tare; ciocănitură.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• actinico
• cationic
• catonici
• cianotic
• ciocnita
• conăciți

Referințe

• DEX '98 via DEX online