ciocănit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a ciocăni.

Pronunție

  • AFI: /ʧjo.kə'nit/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciocănit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciocănit ciocănituri
Articulat ciocănitul ciocăniturile
Genitiv-Dativ ciocănitului ciocăniturilor
Vocativ ciocănitule ciocăniturilor
  1. faptul de a ciocăni; zgomot produs de lovituri repetate într-un corp tare; ciocănitură.


Traduceri

Anagrame

Referințe