ciopârți

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din ciopa(r)tă (modificat după parte).

Pronunție

  • AFI: /ʧjo.pɨr'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
ciopârți
Infinitiv a ciopârți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ciopârțesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ciopârțească
Participiu ciopârțit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a tăia în bucăți (și la întâmplare) o ființă sau o parte a trupului ei; a ciocârti.
  2. (v.tranz.) a tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli rău, neîndemânatic.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe