ciorbă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Ciorbă

română

Etimologie

Din turcă çorba < arabă šorba, šarâb.

Pronunție

  • AFI: /'ʧio̯r.bə/


Substantiv


Declinarea substantivului
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ' ciorbe
Articulat ciorba ciorbele
Genitiv-Dativ ciorbei ciorbelor
Vocativ ' '
  1. fel de mâncare care constă dintr-o zeamă (acrită) preparată cu legume, adesea și cu carne.
    A mâncat o ciorbă cu borș.
    Ciorbă de știucă.
    Ciorbă de pui.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A se amesteca în ciorba cuiva (sau a altuia) = a se amesteca (nedorit) în afacerile, în treburile altuia
  • A pune (sau a băga etc.) pe toți într-o ciorbă = a considera și a trata la fel mai mulți oameni, fără a ține seama de valoarea, situația etc. lor deosebită
  • Ciorbă lungă = a) ciorbă cu mult lichid; ciorbă subțire; b) vorbărie multă, dar fără conținut; pălăvrăgeală


Traduceri

Referințe