cipic

română

Variante

• ciupic

Etimologie

Din bulgară чпик (čepik).

Pronunție

• AFI: /ʧi'pik/

Substantiv

Declinarea substantivului cipic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cipic	cipici
Articulat	cipicul	cipicii
Genitiv-Dativ	cipicului	cipicilor
Vocativ	cipicule	cipicilor

1. papuc de lână împletită sau de stofă.
2. (înv.) gheată (fină); pantof.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online