pantof

română

Etimologie

Din germană Pantoffel.

Pronunție

• AFI: /pan'tof/

Substantiv

Declinarea substantivului pantof
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pantof	pantofi
Articulat	pantoful	pantofii
Genitiv-Dativ	pantofului	pantofilor
Vocativ	pantofule	pantofilor

1. încălțăminte de stradă din piele, din materiale sintetice sau din pânză, care acoperă laba piciorului până la gleznă.

Cuvinte derivate

• pantofar
• pantofior
• pantofărie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online