circumstanță

română

Etimologie

Din latină circumstantia, franceză circonstance.

Pronunție

• AFI: /ʧir.kum'stan.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului circumstanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	circumstanță	circumstanțe
Articulat	circumstanța	circumstanțele
Genitiv-Dativ	circumstanței	circumstanțelor
Vocativ	circumstanță	circumstanțelor

1. împrejurare (particulară) care însoțește o întâmplare, un fapt, o acțiune sau un fenomen; (la pl.) totalitatea unor condiții date.

Locuțiuni

• (loc.adj. și adv.) de(sau pentru) circumstanță = (care se face, are loc) într-o anumită împrejurare, fără a fi valabil în mod obiectiv și general.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online