cirtă

română

Etimologie

Din slavă (veche) črŭta.

Pronunție

• AFI: /'ʧir.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului cirtă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cirtă	cirte
Articulat	cirta	cirtele
Genitiv-Dativ	cirtei	cirtelor
Vocativ	cirtă	cirtelor

1. (pop.) lucru foarte mic, neînsemnat.
2. interval de timp foarte scurt; clipă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cărți
• crița
• acrit
• răcit

Referințe

• DEX '98 via DEX online