ciuciuli

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din maghiară csücsülni „a ședea turcește”.

Pronunție

  • AFI: /ʧju.ʧju'li/


Verb


Conjugarea verbului
(se) ciuciuli
Infinitiv a (se) ciuciuli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) ciuciulesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) ciuciulească
Participiu ciuciulit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (pop.) a se strânge, a se ghemui (pentru a nu fi văzut); a se chirci.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe