Sari la conținut

ciuntitură

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din ciunci + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ʧjun.ti'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciuntitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciuntitură ciuntituri
Articulat ciuntitura ciuntiturile
Genitiv-Dativ ciuntiturii ciuntiturilor
Vocativ ciuntitură ciuntiturilor
  1. ciuntire; (concr.) partea rămasă dintr-un membru, dintr-un copac etc. ciuntit.


Traduceri

Referințe