ciuntitură

română

Din ciunci + sufixul -tură.

Declinarea substantivului ciuntitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciuntitură	ciuntituri
Articulat	ciuntitura	ciuntiturile
Genitiv-Dativ	ciuntiturii	ciuntiturilor
Vocativ	ciuntitură	ciuntiturilor

ciuntire; (concr.) partea rămasă dintr-un membru, dintr-un copac etc. ciuntit.