claritate

română

Etimologie

Din latină claritas, claritatis, franceză clarté.

Pronunție

• AFI: /kla.riˈta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului claritate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	claritate	invariabil
Articulat	claritatea	invariabil
Genitiv-Dativ	clarității	invariabil
Vocativ	claritate	invariabil

1. însușirea unor obiecte de a fi clare; limpezime, puritate.
2. calitate a sunetelor sau a vocii de a răsuna distinct, precis.
3. calitate a gândirii, a exprimării, a stilului de a fi clare, deslușite, lămurite.

Cuvinte derivate

• neclaritate

Locuțiuni

• (loc.adv.) cu claritate = cu precizie; clar, limpede, lămurit.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cartelați
• clătărite

Referințe

• DEX '98 via DEX online