claritate

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină claritas, claritatis, franceză clarté.

Pronunție

  • AFI: /kla.ri'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
claritate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ claritate invariabil
Articulat claritatea invariabil
Dativ-Genitiv clarității invariabil
Vocativ claritate invariabil
  1. însușirea unor obiecte de a fi clare; limpezime, puritate.
  2. calitate a sunetelor sau a vocii de a răsuna distinct, precis.
  3. calitate a gândirii, a exprimării, a stilului de a fi clare, deslușite, lămurite.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe