precizie

română

Din franceză précision < latină praecisio, praecisionis.

Declinarea substantivului precizie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	precizie	precizii
Articulat	precizia	preciziile
Genitiv-Dativ	preciziei	preciziilor
Vocativ	precizie	preciziilor

faptul de a fi precis, calitatea de a măsura, de a determina sau de a indica precis; exactitate.
eroare maximă care se admite la efectuarea unui calcul, a unei măsurări, a unui produs.
(rar, la pl.; în forma preciziune) lămurire, informație precisă; precizare.
Așteptăm noi preciziuni.