clauzulă
română
Etimologie
Din latină clausula.
Pronunție
- AFI: /kla.uˈzu.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului clauzulă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | clauzulă | clauzule |
| Articulat | clauzula | clauzulele |
| Genitiv-Dativ | clauzulei | clauzulelor |
| Vocativ | clauzulă | clauzulelor |
- fiecare dintre silabele accentuate de la sfârșitul unui vers care, prin dispunerea lor armonioasă împreună cu silabele neaccentuate, creează un ritm expresiv.
- cuvintele finale ale unei fraze în proză, ale unei strofe sau ale unui vers, dispuse astfel încât să producă un efect expresiv.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online