efect

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină effectus (cu sensurile franceză effet).

Pronunție

  • AFI: /e'fekt/


Substantiv


Declinarea substantivului
efect
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ efect efecte
Articulat efectul efectele
Dativ-Genitiv efectului efectelor
Vocativ efectule efectelor
  1. fenomen care rezultă în mod necesar dintr-o anumită cauză, fiind într-o legătură indestructibilă cu aceasta; rezultat, urmare, consecință.
  2. impresie produsă de cineva sau de ceva asupra cuiva.
  3. (concr.; la pl.) bunuri mobile.
  4. îmbrăcăminte militară, echipament.
  5. (la pl.) valori negociabile (emise de stat), hârtii de valoare.
    Efecte de comerț.
    Efecte publice.

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A-și face efectul = a da un anumit rezultat, a avea consecința scontată


Traduceri

Referințe