clemență

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină clementia, franceză clémence.

Pronunție

  • AFI: /kle'men.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
clemență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clemență clemențe
Articulat clemența clemențele
Genitiv-Dativ clemenței clemențelor
Vocativ clemență clemențelor
  1. (livr.) indulgență, iertare, îndurare; bunătate (a unui superior față de inferiorii săi).


Traduceri

Referințe