clemență

română

Etimologie

Din latină clementia, franceză clémence.

Pronunție

• AFI: /kle'men.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului clemență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clemență	clemențe
Articulat	clemența	clemențele
Genitiv-Dativ	clemenței	clemențelor
Vocativ	clemență	clemențelor

1. (livr.) indulgență, iertare, îndurare; bunătate (a unui superior față de inferiorii săi).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online