clemență
Etimologie
Din latină clementia, franceză clémence.
Pronunție
- AFI: /kle'men.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului clemență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | clemență | clemențe |
| Articulat | clemența | clemențele |
| Genitiv-Dativ | clemenței | clemențelor |
| Vocativ | clemență | clemențelor |
- (livr.) indulgență, iertare, îndurare; bunătate (a unui superior față de inferiorii săi).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online