clempuș

română

Etimologie

Din cleampă + sufixul -uș.

Pronunție

• AFI: /klemˈpuʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului clempuș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clempuș	clempușuri
Articulat	clempușul	clempușurile
Genitiv-Dativ	clempușului	clempușurilor
Vocativ	clempușule	clempușurilor

1. bucată de fier în formă de cârlig, pe care se sprijină clampa când se închide ușa.

Cuvinte derivate

• clempușor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online