calomnia

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză calomnier < latină calumniari.

Pronunție

  • AFI: /ka.lom.ni'a/


Verb


Conjugarea verbului
calomnia
Infinitiv a calomnia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
calomniez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să calomnieze
Participiu calomniat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a vorbi pe cineva de rău, a spune lucruri neadevărate despre cineva, a discredita pe cineva în onoarea sau reputația sa.
    Îl calomniază pe nedrept.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe