climă

română

Etimologie

Din latină clima, climatis, germană Klima.

Pronunție

• AFI: /'kli.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului climă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	climă	clime
Articulat	clima	climele
Genitiv-Dativ	climei	climelor
Vocativ	climă	climelor

1. totalitatea fenomenelor meteorologice (temperatură, vânturi, precipitații atmosferice) care caracterizează starea medie multianuală a unui loc; climat.
2. regiune considerată sub raportul climei specifice.

Cuvinte derivate

• paleoclimă
• topoclimă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• calmi
• călim
• clăim
• mâlci

Referințe

• DEX '98 via DEX online