cliva

română

Etimologie

Din franceză cliver.

Pronunție

• AFI: /kli'va/

Verb

Conjugarea verbului cliva
Infinitiv	a cliva
Indicativ prezent pers. 1 sg.	clivez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cliveze
Participiu	clivat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre minerale, roci, cristale) a se desface în plăci sau în lame cu suprafețe plane.

Cuvinte derivate

• clivaj
• clivare

Traduceri

a se desface în plăci

anglo-saxonă: clifian (Ænglisc) chineză: 粘着 (中文), 粘住 (中文), 劈开解理 (中文) engleză: cleave (English) esperanto: klivi (Esperanto) finlandeză: halkaista (suomi) takertua]] franceză: cliver (français) germană: klieben (Deutsch) ido: klivar (Ido) italiană: fendere (italiano), incollare (italiano)

maghiară: hasad (magyar), hasít (magyar) persană: ورامدن (فارسی) poloneză: łupać, pękać, tasak (polski) portugheză: partir (português) rusă: расколоть (русский) spaniolă: hendir (español) ucraineană: розколювати (українська), розколюватися (українська), розсікати (українська), розсікатися (українська) ; прилипати

Referințe

• DEX online