cloanță

română

Etimologie

Confer clonț.

Pronunție

• AFI: /'klo̯an.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului cloanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cloanță	cloanțe
Articulat	cloanța	cloanțele
Genitiv-Dativ	cloanței	cloanțelor
Vocativ	cloanță	cloanțelor

1. (pop.) babă urâtă, fără dinți, rea.
2. (fam., peior.) gură (considerată ca organ al vorbirii).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ancolat
• clonata
• colanta

Referințe

• DEX '98 via DEX online