cloanță

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Confer clonț.

Pronunție

  • AFI: /'klo̯an.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cloanță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cloanță cloanțe
Articulat cloanța cloanțele
Genitiv-Dativ cloanței cloanțelor
Vocativ cloanță cloanțelor
  1. (pop.) babă urâtă, fără dinți, rea.
  2. (fam., peior.) gură (considerată ca organ al vorbirii).


Traduceri

Anagrame

Referințe