cloister

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Variante

Etimologie

Atestat în 1300; direct din franceza veche cloistre, clostre sau prin engleza veche clauster < latină medie claustrum.

Pronunție

  • AFI: /'klɔɪstə(r)/


Substantiv

cloister, pl. cloisters

  1. (arhit.) claustru, arcadă
  2. (spec.) mănăstire
    The monks worked in the garden outside the cloister.
  3. (fig.) viață de mănăstire, sihăstrie, izolare

Sinonime

Cuvinte derivate

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to cloister
Infinitiv to cloister
Prezent simplu
pers. 3 sg.
cloisters
Trecut simplu cloistered
Participiu trecut cloistered
Participiu prezent cloistering
  1. a claustra
  2. (fig.) a izola

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe