cloister

engleză

(English)

Variante

• (ieșit din uz) cloistre

Etimologie

Atestat în 1300; direct din franceza veche cloistre, clostre sau prin engleza veche clauster < latină medie claustrum.

Pronunție

• AFI: /'klɔɪstə(r)/

Substantiv

cloister, pl. cloisters

1. (arhit.) claustru, arcadă
2. (spec.) mănăstire

   The monks worked in the garden outside the cloister.

3. (fig.) viață de mănăstire, sihăstrie, izolare

Sinonime

• 2: convent, monastery

Cuvinte derivate

• cloistral

Vezi și

• abbey
• hermitage
• monastery
• nunnery

Verb

Conjugarea verbului to cloister
Infinitiv	to cloister
Prezent simplu pers. 3 sg.	cloisters
Trecut simplu	cloistered
Participiu trecut	cloistered
Participiu prezent	cloistering

1. a claustra
2. (fig.) a izola

Cuvinte derivate

• cloistered
• cloisterer

Cuvinte apropiate

• claustration

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary