convent

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină conventus, franceză, engleză convent.

Pronunție

  • AFI: /kon'vent/


Substantiv


Declinarea substantivului
convent
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ convent conventuri
Articulat conventul conventurile
Genitiv-Dativ conventului conventurilor
Vocativ conventule conventurilor
  1. consiliul unei mănăstiri sau al unui ordin călugăresc la catolici.
  2. for suprem alcătuit din clerici și laici la protestanți.
  3. adunare generală a francmasonilor.


Traduceri

Referințe