cnocauta
română
Etimologie
Din cnocaut.
Pronunție
- AFI: /kno.ka.uˈta/
Verb
| Conjugarea verbului cnocauta | |
| Infinitiv | a cnocauta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
cnocautez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să cnocauteze |
| Participiu | cnocautat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (ieșit din uz) a-și învinge adversarul prin cnocaut.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online