cnocaut

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză, engleză knockout. Scris cnocaut este în prezent ieșit din uz, normele și uzul recomandând varianta originală knockout[1].

Pronunție

  • AFI: /ˈknok.awt/[2] [3]
  • (pronunțat ca în engleză) AFI: /ˈnok.awt/


Substantiv


Declinarea substantivului
cnocaut
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cnocaut cnocauturi
Articulat cnocautul cnocauturile
Genitiv-Dativ cnocautului cnocauturilor
Vocativ cnocautule cnocauturilor
  1. scoaterea din luptă a boxerului care, în urma unei lovituri primite din partea adversarului, nu poate relua lupta în decurs de zece secunde.

Cuvinte derivate


Traduceri

Note

  1. DOOM3, 2001, p. 683
  2. Șuteu, F., Șoșa, E., Ortografia limbii române, Ed. Floarea Darurilor, București, 1995, p. 71
  3. Tătaru, A., Dicționar de pronunțare a limbii române, Ed. Clusium, Cluj-Napoca, 1999, p. 163

Referințe