coabita

română

Etimologie

Din franceză cohabiter < latină cohabitare.

Pronunție

• AFI: /ko.a.biˈta/

Verb

Conjugarea verbului coabita
Infinitiv	a coabita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	coabitez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să coabiteze
Participiu	coabitat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (jur.) a locui, a trăi împreună (în aceeași casă) cu cineva; a conviețui.

Cuvinte derivate

• coabitare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cobăita

Referințe

• DEX '98 via DEX online