coafură

română

Etimologie

Din franceză coiffure.

Pronunție

• AFI: /ko̯a'fu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului coafură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coafură	coafuri
Articulat	coafura	coafurile
Genitiv-Dativ	coafurii	coafurilor
Vocativ	coafură	coafurilor

1. fel în care este aranjat sau ondulat părul de pe cap (mai ales la femei).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online