coechipier
Aspect
Etimologie
Din franceză coéquipier.
Pronunție
- AFI: /ko.e.ki.pi'er/
Substantiv
Declinarea substantivului coechipier | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | coechipier | coechipieri |
Articulat | coechipierul | coechipierii |
Genitiv-Dativ | coechipierului | coechipierilor |
Vocativ | coechipierule | coechipierilor |
- membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu ceilalți membri ai echipei.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online