coechipieră
Etimologie
Din coechipier.
Pronunție
- AFI: /ko.e.ki.pi'e.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului coechipieră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coechipieră | coechipiere |
| Articulat | coechipiera | coechipierele |
| Genitiv-Dativ | coechipierei | coechipierelor |
| Vocativ | coechipiero | coechipierelor |
- membră a unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, [[considerat]ă] în raport cu ceilalți membri ai echipei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online