cofiță

română

Etimologie

Din cofă + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /ko'fi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului cofiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cofiță	cofițe
Articulat	cofița	cofițele
Genitiv-Dativ	cofiței	cofițelor
Vocativ	cofiță	cofițelor

1. diminutiv al lui cofă; cofăiel, cofăieș.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• oftica

Referințe

• DEX '98 via DEX online