cofă

română

Etimologie

Din bulgară кофа (kofa), sârbocroată kofa.

Pronunție

• AFI: /'ko.fə/

Substantiv

Declinarea substantivului cofă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cofă	cofe
Articulat	cofa	cofele
Genitiv-Dativ	cofei	cofelor
Vocativ	cofă	cofelor

1. vas de formă (relativ) cilindrică, făcut din doage de brad, cu o toartă, în care se ține la țară apa de băut; doniță; (p.ext.) conținutul unui astfel de vas.

Cuvinte derivate

• cofei
• cofiță

Expresii

• (fam.) A pune (sau a băga pe cineva) în cofă = a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a înfunda
• A ploua (sau a turna) cu cofa (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, torențial

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online