Sari la conținut

coinstigator

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din co + instigator.

Pronunție

  • AFI: /ko.in.sti.ga'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
coinstigator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coinstigator coinstigatori
Articulat coinstigatorul coinstigatorii
Genitiv-Dativ coinstigatorului coinstigatorilor
Vocativ coinstigatorule coinstigatorilor
  1. instigator împreună cu alții la săvârșirea unei infracțiuni.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe