colibă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din slavă (veche) koliba.

Pronunție

  • AFI: /ko'li.bə/


Substantiv


Declinarea substantivului
colibă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colibă colibe
Articulat coliba colibele
Genitiv-Dativ colibei colibelor
Vocativ colibă colibelor
  1. casă mică și sărăcăcioasă.
  2. adăpost provizoriu pentru oameni și uneori, pentru animale, făcut din bârne, din crengi etc. și acoperit cu paie, ramuri etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe