colimație
Etimologie
Din franceză collimation, germană Kollimation.
Pronunție
- AFI: /ko.li'ma.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului colimație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colimație | invariabil |
| Articulat | colimația | invariabil |
| Genitiv-Dativ | colimației | invariabil |
| Vocativ | colimație | invariabil |
- (fiz.) reglare a instrumentelor optice în scopul realizării unei coincidențe între axa lor optică și cea de vizare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online