colimație

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză collimation, germană Kollimation.

Pronunție

  • AFI: /ko.li'ma.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
colimație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colimație invariabil
Articulat colimația invariabil
Genitiv-Dativ colimației invariabil
Vocativ colimație invariabil
  1. (fiz.) reglare a instrumentelor optice în scopul realizării unei coincidențe între axa lor optică și cea de vizare.


Traduceri

Anagrame

Referințe