colimator
română
Etimologie
Din franceză collimateur.
Pronunție
- AFI: /ko.li.ma'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului colimator | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colimator | colimatoare |
| Articulat | colimatorul | colimatoarele |
| Genitiv-Dativ | colimatorului | colimatoarelor |
| Vocativ | colimatorule | colimatoarelor |
- dispozitiv optic folosit pentru colimarea fasciculelor de raze.
- instrument optic pentru determinarea aproximativă a unei direcții.
Expresii
- A lua (pe cineva) în colimator = a urmări, a observa comportamentul cuiva; a persecuta (pe nedrept) pe cineva
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online