colofon

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză colophon.

Pronunție

  • AFI: /ko.lo'fon/


Substantiv


Declinarea substantivului
colofon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colofon colofoane
Articulat colofonul colofoanele
Genitiv-Dativ colofonului colofoanelor
Vocativ colofonule colofoanelor
  1. (rar) notă, însemnare finală a unei cărți, care reproduce sau completează cele spuse în titlu.


Traduceri

Referințe