colonetă
română
Etimologie
Din franceză colonnette.
Pronunție
- AFI: /ko.lo'ne.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului colonetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colonetă | colonete |
| Articulat | coloneta | colonetele |
| Genitiv-Dativ | colonetei | colonetelor |
| Vocativ | colonetă | colonetelor |
- (înv.) diminutiv al lui coloană; coloană mică și subțire, folosită mai ales în construcția galeriilor, a porticurilor etc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online