colorit

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză coloris, italiană colorito.

Pronunție

  • AFI: /ko.lo'rit/


Substantiv


Declinarea substantivului
colorit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colorit colorituri
Articulat coloritul coloriturile
Genitiv-Dativ coloritului coloriturilor
Vocativ coloritule coloriturilor
  1. totalitatea culorilor unui obiect; bogăție de culori.
  2. efect care rezultă din îmbinarea culorilor unui tablou; colorație.
  3. culoare.
  4. (fig.) (despre abstracte, despre stilul operelor literare etc.) nuanță expresivă, strălucire deosebită.


Traduceri

Anagrame

Referințe