colpa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină cŭlpa.

Pronunție


Substantiv

colpa f., colpe pl.

  1. culpă, vină; (spec.) eroare, greșeală
    La colpa di quello che è successo non è mia.
  2. mustrare, învinuire
  3. culpabilitate
  4. (p. ext.) păcat

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe