culpă

română

Etimologie

Din latină culpa.

Pronunție

• AFI: /ˈkul.pə/
•  Audio^fișier

Substantiv

Declinarea substantivului culpă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	culpă	culpe
Articulat	culpa	culpele
Genitiv-Dativ	culpei	culpelor
Vocativ	'	'

1. (jur.) greșeală care constă în îndeplinirea neconformă a unei obligații sau în neîndeplinirea ei; greșeală care constă în săvârșirea unui fapt păgubitor sau pedepsit de lege.

   Este culpa mea.

2. greșeală, vină, vinovăție.

Sinonime

• 1-2: vină

Cuvinte derivate

• culpabil
• culpabilitate
• culpaș, culpeș

Cuvinte compuse

• culpa mea

Cuvinte apropiate

• disculpa
• inculpa

Traduceri

vină

albaneză: faj (shqip) arabă: الذنب (العربية) bulgară: вина (български) (viná) f. catalană: culpabilitat (català) f. cehă: vina (čeština) f. chineză: 罪状 (中文) (zùi zhuàng), 罪疚 (中文) (suì jiù) coreeană: 죄 (한국어) (jwi) croată: greh (hrvatski) daneză: skyld (dansk) ebraică: אַשְׁמָה (עברית) engleză: guilt (English), fault (English) esperanto: kulpo (Esperanto) estoniană: süü (eesti) finlandeză: syyllisyys (suomi) franceză: culpabilité (français) f. friziană: skuld (Frysk) germană: Schuld (Deutsch) f. greacă: ενοχή (Ελληνικά) (enochē) hindi: अपराध (हिन्दी) (aparadha), कसूर (हिन्दी) (kasura) indoneziană: kesalahan (Bahasa Indonesia) irlandeză: ciontacht (Gaeilge) italiană: colpa (italiano)

japoneză: 有罪 (日本語) (ゆうざい, yūzai) latină: culpa (Latina) letonă: vaina (latviešu) maghiară: bűn (magyar) mongolă: гэм (монгол) (gėm) norvegiană: skyld (norsk) neerlandeză: schuld (Nederlands) papamiento: kulpa (Papiamentu) persană: ﻡﺭﺠ (فارسی) poloneză: przestępstwo (polski) portugheză: culpa (português) rusă: вина (русский) (viná) f. sârbă: грех (српски / srpski) (greh) slovacă: vina (slovenčina) slovenă: krivda (slovenščina) f. spaniolă: culpa (español) suedeză: skuld (svenska) c. swahili: hatia (Kiswahili) turcă: suç (Türkçe) ucraineană: вина (українська) (vyná) f. vietnameză: điều sai quấy (Tiếng Việt)

Referințe

• DEX online