comandita

română

Etimologie

Din franceză commanditer.

Pronunție

• AFI: /ko.man.di'ta/

Verb

Conjugarea verbului comandita
Infinitiv	a comandita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	comanditez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să comanditeze
Participiu	comanditat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a participa bănește la o întreprindere comercială sau industrială, cu răspundere față de creditori pentru eventualele pierderi în limitele părții de capital social investit.

Cuvinte derivate

• comanditare
• comanditat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• comandați

Referințe

• DEX '98 via DEX online