comanditar
română
Etimologie
Din franceză commanditaire.
Pronunție
- AFI: /ko.man.di'tar/
Substantiv
| Declinarea substantivului comanditar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | comanditar | comanditari |
| Articulat | comanditarul | comanditarii |
| Genitiv-Dativ | comanditarului | comanditarilor |
| Vocativ | comanditarule | comanditarilor |
- (în economia capitalistă) persoană care comanditează sau, (p.ext.), finanțează.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online