marină

română

Etimologie

Din franceză marine, italiană marina.

Pronunție

• AFI: /ma'ri.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului marină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	marină	marine
Articulat	marina	marinele
Genitiv-Dativ	marinei	marinelor
Vocativ	marină	marinelor

1. totalitatea mijloacelor de navigație (pe mări, fluvii, râuri, lacuri) și a unităților navale ale unui stat, împreună cu întreg personalul aferent.
2. știința și tehnica navigației.

Cuvinte derivate

• marinar
• salvamar

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• armâni
• înarma
• înrăma

Referințe

• DEX '98 via DEX online