combinator

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din rusă комбинатор (kombinator), franceză combinateur.

Pronunție

  • AFI: /kom.bi.na'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
combinator
Singular Plural
Masculin combinator combinatori
Feminin combinatoare combinatoare
Neutru combinator combinatoare
  1. care combină, care determină o combinație.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
combinator
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ combinator combinatoare
Articulat combinatorul combinatoarele
Genitiv-Dativ combinatorului combinatoarelor
Vocativ combinatorule combinatoarelor
  1. aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice.


Traduceri

Referințe