cominuție

română

Etimologie

Din latină comminuere.

Pronunție

• AFI: /ko.mi.nu'ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului cominuție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cominuție	cominuții
Articulat	cominuția	cominuțiile
Genitiv-Dativ	cominuției	cominuțiilor
Vocativ	cominuție	cominuțiilor

1. (rar) reducere, împărțire în bucăți mici.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online