împărțire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a împărți.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pər'ʦi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
împărțire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împărțire împărțiri
Articulat împărțirea împărțirile
Genitiv-Dativ împărțirii împărțirilor
Vocativ împărțire împărțirilor
  1. acțiunea de a (se) împărți și rezultatul ei.
  2. (aritm.) operație prin care se determină de câte ori un număr se cuprinde în altul.


Traduceri

Anagrame

Referințe