Sari la conținut

companion

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză compagnon.

Pronunție

  • AFI: /kom.pa.niˈon/


Substantiv


Declinarea substantivului
companion
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ companion companioni
Articulat companionul companionii
Genitiv-Dativ companionului companionilor
Vocativ companionule companionilor
  1. (franțuzism). camarad, tovarăș.
  2. persoană care făcea parte dintr-o societate comercială, artistică etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe