companion
Etimologie
Din franceză compagnon.
Pronunție
- AFI: /kom.pa.niˈon/
Substantiv
| Declinarea substantivului companion | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | companion | companioni |
| Articulat | companionul | companionii |
| Genitiv-Dativ | companionului | companionilor |
| Vocativ | companionule | companionilor |
- (franțuzism). camarad, tovarăș.
- persoană care făcea parte dintr-o societate comercială, artistică etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online