complinire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a complini.

Pronunție

  • AFI: /kom.pli'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
complinire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ complinire compliniri
Articulat complinirea complinirile
Genitiv-Dativ complinirii complinirilor
Vocativ complinire complinirilor
  1. acțiunea de a complini și rezultatul ei; întregire, împlinire, completare; (concr.) ceea ce complinește.


Traduceri

Referințe