complinire

română

Etimologie

Din a complini.

Pronunție

• AFI: /kom.pli'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului complinire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	complinire	compliniri
Articulat	complinirea	complinirile
Genitiv-Dativ	complinirii	complinirilor
Vocativ	complinire	complinirilor

1. acțiunea de a complini și rezultatul ei; întregire, împlinire, completare; (concr.) ceea ce complinește.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online