complini

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din con- + a (îm)plini (după a completa).

Pronunție

  • AFI: /kom.pli'ni/


Verb


Conjugarea verbului
complini
Infinitiv a complini
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
complinesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să complinească
Participiu complinit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a completa, a împlini, a întregi; a determina.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe