comunicant

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză communicant.

Pronunție

  • AFI: /ko.mu.ni'kant/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
comunicant
Singular Plural
Masculin comunicant comunicanți
Feminin comunicantă comunicante
Neutru comunicant comunicante


Cuvinte compuse


Traduceri

Etimologie

Din a comunica.

Substantiv


Declinarea substantivului
comunicant
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ comunicant comunicanți
Articulat comunicantul comunicanții
Genitiv-Dativ comunicantului comunicanților
Vocativ comunicantule comunicanților
  1. persoană care comunică ceva; (spec.) persoană care dă răspunsul la o anchetă lingvistică.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe